în capul mesei e bărbatul e circul lumii
și apogeul comitragediei
războaie peste cruci
urmate de cruci
peste războaie
și cînd ne tragem sufletul nici nu-i sigur
că e pe lumea astalaltă

da
suntem relaxați
scrie și pe ușă la bancă: „trageți.
aici sunt sufletele d-voastră”...

e o confuzie mă gîndesc
la zilele revoluției
cînd am rupt-o în fericire
pînă și the day dreaming nightmare
sau cine naiba a mai tras în noi
e liber

la asta subscriem deși pe alocuri
ne locuiește un mister foarte descriptiv

suntem și noi paseri rare invităm la dans
pînă și moartea
ne și repezim
grămadă ordonată
da’ distinsa doamnă ne scapă zice faceți loc
zice
ar trebui să vă fie rușine

unii chiar se sinucid e o rușine desigur
celor mai mulți li se rupe
rămureaua din codru sau
preferă să-și ia cîmpii

fratele meu
totul
e bine rău
totul e să ne tragem sufletul

și la urmă să aiurim de bine