soprana se opri de-ndată brusc
o liniște umplu deodată sala
în aer parcă-un vânt bătea a mosc
nimic nu clintea orânduiala

de nervi trombonul se umflă în pene
și îl certă pe toboșar neîncetat
atunci vioara începu frumos alene
muștruluindu-i pe certăreți imediat

fanfaric la iveală se dă mare și trompeta
trombonului parte nemiloasă ea să ia
aruncă vrajbe-n juru-i ca flașneta
s-arunce grabnic peste ei năbădaia

soprana socoti că e momentul oportun
să-i liniștească pe zăloți de rămas bun