Bolnav sunt de tine, țară, bolnav de moarte…
Metastazele tale vânjoase, atotcuprinzătoare, atotbiruitoare
mi-au sugrumat toate aspirațiile…
Cu mine, treaba e destul de simplă :
ca pe mai toți colecționarii de refuzuri,
mă vor găsi într-un târziu, încuiat în casă,
în urma unei supra-doze de singurătate ;
vor sparge ușa și vor cotrobăi nervoși
după actele mele de identitate.
( Asta le-a stat în gât tot timpul –
identitatea mea ! )

Dar tu, țară, îți dai seama cât ești de bolnavă ?
Þie n-am să-ți dau niciodată cu tifla…
Hai să ne-mpăcăm, cât mai e vreme !
Lasă-mă să am grijă de tine, măcar acum.
Vrei să mă vezi ? Vrei să m-auzi ?
Încă te mai iubesc.
Dacă te-am jignit vreodată, îți cer iertare.
Dar tu, țară, n-ai nimic să-ți reproșezi ?



(volumul "Tifla" - 2004)