Nesfârșite seri, flămânde oceane,
Edenic mal din val în val urcând,
Mâini mici sprijinite ușor pe obloane
Și-o rugăciune înflorită-n gând,

Trei stele răsărind spre miază-noapte,
Nori mici și albi, neliniștiți și vii,
Se-ntorc în pomi din ler merele coapte
Bunicii înșiși redevin copii,

Orașele se-ntorc încet acasă,
Răzbat din vale lătrături de câini,
Miros de fum în uliță se lasă,
Iar în odaie e miros de pâini,

Se naște și se moare mai cuminte,
Se cântă și se plânge-ncetișor,
Povețele se dau cu vorbe sfinte
Și gândul se frământă mai ușor…

O fi vreun dor de cer sau dor de mine,
Stăpân pe totdeauna și mereu…?
Acolo stând încerc să merg spre mâine,
Aici, cu tine și cu Dumnezeu.