Suind pe Lacea îmi zâmbesc olane.
Ferestre adormite dau binețe.
Întrebătoare și smerite fețe
Au linii dulci de-ntemeiat icoane.

S-au răsculat dulăii în cotețe.
Prin curți fierb rufe albe în cazane.
Curg stropi târzii de ploaie prin burlane
Și liniști de izvoare sub podețe.

Căsuțe de păpuși dospesc tăcerea
Netulburată-n veacuri de cei morți.
Iar țiglele din turte dulci ca mierea

Sunt daruri din vechimi să trag la sorți
Destinul meu ce-a devenit averea
Ce-o las blajin și împăcat la porți.


22 octombrie 2007