a mai rămas atât ucizi în tine o pasăre
să îi simți moartea din ochi
a doua zi arunci leșul
te minți că ai mai atins un zbor
parcurgi deznădejdea
cu fruntea atinsă de fantoma aripilor

ce mici sunt morțile când nu mai ai
niciun dumnezeu de plâns
când iei la întâmplare ziua și
o spargi în dinți
ca un câine turbat ultimul os

am îmbătrânit
nu îmi mai cereți să veghez
soarta celui ce ucide lumina