De prea multele mele morti ma scutur ca de apa
In prea multele tale tristeti ma ascund
Intre tipete si suspine iti caut cuvintele
Intre trupurile noastre inclestate
Ne caut sufletele

De tine ma scutur cu nepasarea atator cimitire
Buzele tale nu-si potolesc setea band din amarul meu
Apa nefericirilor oglindite sub pletele mele
Sporeste chinul buzelor si ochilor tai
Izvorul tau nu fusesem menita a fi
Pasii nebuni te-au purtat hai hui catre mine
Ti-ai ratat menirea
Din apa mea amara ca fierea sorbind

De dulceata buzelor tale ma cutremur
Iar pentru setea ta eu port amaraciune
Din cate focuri si-au gasit inecul in al meu san
Tie ti-a mai ramas doar gustul de taciune

De prea multele mele morti viata imi pare un joc gresit
De prea multele tale tristeti
zambetul imi este un exercitiu strain
Daca ne-ar mai ramane ceva autentic de incercat
Ar fi sa incercam sa ne iubim,
macar putin.