trebuie să dai toate cuvintele la o parte
să uiți tot ce știai
o curățenie de primăvară cu toate că
nu suntem de pe-aici, nu știm ritmul și elanul
care-i face pe mulți
să nu mai distingă carnalitatea unei răbdări
fără dorințe

de un somn leneș care mestecă prăjiturile
uscate pe masă
sub barba de șaptezeci și trei de zile
a decăderilor

și exteriorul pe care nu-l știu
e doar mijlocul unei femei sănătoase
cercul acela pe care-l rostogolește
o naștere sau un bărbat
da, exteriorul pe care-l descriu
în finețea penelor
miniaturile despre o viață sălbatică
ușile închise brusc în nasul musafirilor
toată lumea
se închide sub întunericul caselor când
face dragoste