în noaptea când ai hotărât să schimbi mediul oarecum acvatic
cu aerul acesta oarecum infect
rabla noastră de opel abia a vrut să pornească
parcă dracu’ își vârâse coada în contact
dar dumnezeu ne-a împins prin toate intersecțiile încremenite pe roșu

nu-l vedeam în oglinda retrovizoare dar numai omniputerea lui
ar fi avut atâta suflare
cât îți trebuie din titan până la eroilor

niciodată nu găsesc intrarea am abandonat mașina
undeva în mijlocul parcului
și strângând la piept pe mama ta – care însemna drumul cu apă
pentru a nu uita nici unul când vom fi trei
drumul spre casă –
am trecut printre tufele ce semănau pe întuneric
cu brăduții de crăciun împodobiți cu ochii boschetarilor
curajoși ca doi hansel și gretel crescuți de-acum împreună

+ + +

uneori Sufletul se trage pe-un pat de spital
are ochii în fundul capului și trupul istovit

știu asta pentru că în dimineața aceea mi-am ținut jumătatea de mână

nici o sfântă nu-i mai frumoasă
și nici un chip mai livid de atâta credință

- Tu ești! – mi-am spus – Femeia virtuoasă prin care
bărbatul vicios se va mântui