În insomniile râului cred
fiind copil
i-aș fi vorbit zile întregi
până când și-ar fi dat de gol
verticalitatea
și acum mai cred
că biciuindu-mi brațele cu valul
se descompunea în mii de cuvinte
aceleași cuvinte
pe care i le rosteam
ca să adoarmă să mă alinte
dincolo de dezamăgire
unde conștiința se lăfăie
pe spinările peștilor înfometați
în insomniile râului cred…