Pentru prima oară am învățat să plâng
Când nu mai aveam lacrimi,
Dar plângeam atât - încât timpul
Nu mai avea aripi,
Iar clipa, margini.

Pentru prima oară am învățat să râd
După ce-am învățat să plâng-
Atunci am știut că mă doare.

Și acum, când știu să plâng și să râd,
Văd timpul mai viu
Și lumina mai clară

Și ascult muzica lor
Odată cu asfințitul.