de când mă știu oamenii sunt împărțiți pe grupe

nu e loc
să mâncăm să ne spălăm să dormim să iubim să murim împreună

cei deja morți
așteaptă dincolo de poartă ca niște părinți
veniți să-și viziteze copiii la internat într-o dimineață de duminică

părinții celorlalți copii sunt întotdeauna mai frumoși
și bomboanele lor sunt mai dulci
și-mbrățișările mai tandre

numai ochii unui copil pe care nu-l vizitează nimeni sunt mai triști
decât ochii acelui copil ce n-a primit o jucărie

câte doi! luați câte doi! vocea aceasta
ai crede că împerechează ce însuși dumnezeu a despărțit
până și aerul îți pare un cuțit
lucrând să ia ce-a mai rămas pe os din tine

de-aceea pare-o glumă un administrator beat
venit în toiul nopții să educe
de-aceea pare-o glumă puștiul violat
sărit de pe acoperiș
convins de crucifixul din infirmerie că în rai ajunge

sunt 2920 de zile și de nopți
sunt 384 de duminici
și poate
o singură dimineață în care pleci în lumea populată de o altă grupă