de mult prea mult împărtășit
am intrat în vie și-n saivan
cu un cuțit
și am jertfit cu talpa strugurii de primăvară
mieii de toamnă i-am uitat peste iarnă afară

în fiecare noapte striga gerul din oasele lor:
- ia seama nesocotitule!
primăvara va aduce un topor
câinelui celui rău bate-i coada în prag
de va năvăli peste tine să nu o latre cu drag

apoi vântul sufla
nu mai auzeam nimic
trandafiri înjunghiați învrejurau inimii rana
și spinii ejaculau din satana
mureau cocoșii nu mai veneau zorii
crucile
plecau din cimitire și făceau pe colindătorii

ești acasă a lu’ cutare? am venit să îți scriem
poza pe lemn
hai! aprinde candela! fă-ne cu brațele semn!

pământul larg și cerul pășeau în trup deodată
și îmi trânteau sufletul de piept
cum se trântește o poartă
dar nu mă găseau
mă ascundeam sub patul din gând
iar ei plecau pe uliți strigând:

pentru un miel tăiat
și un pahar de vin
moartea nu mai moare și viața nu mai naște
veste minunată vouă dar vă spun
ne-ntrupați în nimeni sunteți dați
în paște