am regretat de multe ori ceea ce sunt
și aș fi vrut
să pot să să mă ascund,
să mă prefac în stea, în vânt
sau în pământ,

să nu mai simt ce e iubirea
și să devin
o piatră care nu respiră,
sau chiar un strop de nor,
o picătură,

să uit de tot ce-a fost, ce sunt
și ce voi fi
și să mă pierd pe cerul infinit,
să dăinuiesc în veci, fără sfârșit,
fără să știu de unde-am început,

să nu mai simt ce e iubirea
și să devin
o piatră care nu respiră,
să nu mai simt ce-i ura, dragostea,
ce-i fericirea,

să fug de propria-mi existență,
de viața,
să mă ascund în neființă,
să nu îmi mai aduc aminte nici de mine,
nici de tine.