Ne naștem din nimic
ca să trăim povestea unui nimic interesant,
dintr-o întâmplare,
care,
nu a existat!
dar ne macină mărunt, când,
nimicul din sufletele noastre
crește!
Trăim un nimic pe care nu reușim să-l definim,
în cursul unei vieți,
și îl repetăm,
la nesfârșit
și în liniște căci pacea e divină,
nimic nu ne stârnește un zâmbet,
nici o iubire adolescentină,
târziu întâlnită,
fără nimic premeditat.
Nimic din ce a avut sau nu însemnătate
într-un destin
ce și-a urmat cursul
nu mai contează când...
Murim,
fără să fi trăit povestea unui nimic interesant...