A venit toamna...s-au scuturat toate frunzele iubirii noastre
Surâsuri fericite au zburat spre depărtări albastre
Chipul dulce al fericiri ne-a păcălit și pe noi
Mimând printre petale ruginii imaginea unei toamne în doi.

Imensul cerului înnorat îmi strânge speranțele într-însul
Zâmbesc plutind iar ploaia îmi lovește surâsul
Petale de crin plutesc pe ape
Și lacrimi arzânde îneacă dorințele toate.

E toamnă...ușor, ușor petalele trecutului se ofilesc
Deși în calea gândului puține inimi îndrăznesc
S-aprindă o dungă de lumină în îndoielnica paloare
A umbrelor amurgului tomnatic pierdute printre felinare.