locuiai într-o aripă
și nu știai
de ce îți e dat
să te ascunzi cu mine atât de ușor

trecea aerul prin sufletul tău
și te roteai în cercuri
ocolind întunericul
și ploile

ți se părea că
pământul este cerul
în care ajungi
doar o singură dată
după ce-ți va obosi zborul

dar erai deja
căzut
lângă aripa mea

în ochii tăi
abia se mai ghicea
țipătul