poate ar fi timpul să te trezești
să uiți ultimul vis, să bei o cafea
să asculți știrile la radio
n-o să-ți spună nimeni nimic
nu lăsa urme, nu precipita
știu. și el știe
nu era greu de aflat
partea asta nu mai e sigură
nisipul e mișcător și fierbinte
din el ies strigoi viciați
îți vor acoperi gura cu mâinile
iar tu vei țipa înăuntru
eu te voi auzi. și el. el aude întodeauna când e vorba de tine
și nu va veni. nuuu. el trebuie să rămână străin.
departe. pe malul celălalt trăiesc oameni fără gură.
dimineața se strâng unul lângă altul și privesc răsăritul.
el se roagă pentru ei unui dumnezeu mut.

seara niște corbi minusculi i se așează în palme și îi povestesc despre tine
el râde întodeauna
pe urmă prievește în gol împietrit

poate ar fi timpul să te trezești
să nu-l mai cauți
îl vei vedea poate, mult mai târziu
între îngeri și dumnezeu