soarele își face cuiburi
în pielea sa
își depune ouăle
din care vor ieși mici Dumnezei
în trup
îi gem copacii
plângându-și seva scursă
printre sunete
iar într-un pântec undeva
un făt dă
din ce în ce mai mult
din picioare
în timp ce săbiile
se pregătesc
să-și lepede tecile
muntele stă alungit
nefăcând niciun zgomot
când apele își întind brațele
într-o direcție de unde
se va înălța
numaidecât
un strigăt de nounăscut...