te-am ascuns cu grijă pe raftul din stînga
sus în mansarda vieții
unde nu mă știe nimeni

din cînd în cînd
te privesc cu pleoape închise prudent
prin gaura cheii
apoi îți respir părul cu nări vinovate

aseară într-o secundă anonimă de vis
mi-am făcut curaj
și ți-am gustat roua de pe ceafă
iar speranța după care m-am ghemuit
m-a iertat

dimineață m-am trezit
așchiile realității în minte
am zîmbit
și m-am topit mai departe in poala iluziei