iată-mă încă aici, fluturând biletul pentru viața de apoi
prin periferia unui oraș constelație
tălpile mele bat un diminuendo pe alei pietruite
simt că mai am multe de văzut
nimic nu și-a dezvăluit sensul în întregime
lumea aceasta este un puzzle colosal
iar eu am descoperit numai câteva fragmente disparate
pe suprafața unui bob de nisip

ce să înțeleg despre fețele ce le văd în trafic
pot doar să le ghicesc arhitectura afectivă
bazat pe o încruntătură sau un zâmbet din când în când
cum să decodific țipătul gâștelor plecând toamna
aud aceleași voci când se întorc din sud intonând mantra
mergi înainte, mergi înainte, mergi înainte
asta este exact ceea ce am făcut toată viața
în căutarea frumuseții, găsind indicii ici și colo

de parcă primele picosecunde ale acestui univers
au fost petrecute cu mărunțitul întregului în fărâme
să am mai târziu din ce reconstitui adevărul
mereu recunoscătoare că durerea ce mă îndoaie
este doar un fragment dintr-o rană mai mare
contrariată la gândul că momentele mele de bucurie
sunt detalii ale unei fericiri omniprezente
și nu percep ansamblul din motive prozaice