Lacrimi

clipești repede, repetat
pleoape grele peste ochiul plin de gânduri,
aruncă raza privirii în zenit.
scormonești cu ochiul gol întrebarea.
știi că răspunsul există, pe undeva, dar unde?

ieri erau doi sori
calzi ,arzători, plini de împlinire
cu vidul dintre materie plin cu iubire.
ce a picurat azi în ei ca să-i stingă?
întrebarea, frica, așteptarea?
otrava neîncrederii curge pe tâmplă,
încet pe gât și se varsă în suflet.
inima plânge, ochiul o ajută.
îi ia lacrima și o varsă prin el
o oferă obrazului care
o prelinge pe limba uscată,
mirată de atâta căldură sărată.
există totuși speranța
lacrima durerii nu-i amară
este caldă și plină de sare,
ca o mediteraneană mare.

plină de viață și mister,
tot trecutul înecat în ea
marea, lacrima pământului?

prea multe întrebări pentru o singură minte
poți afla răspunsul fără întrebare?
poți descoperi fără căutare?
poți accepta fără condiționare?
poți iubi fără un pic de supărare?

DA