Erați prieteni la cataramă,
făceați șoatăr din cleanțul baronului
pentru drumuri cu dus-întors
pe care domni cu lavaliere
își etalau trăpașii înzorzonați
cu urechi de argint,
trăgând din pipe aurite
tutun descărnat de pe coama Dunării
când erați în pauză
cu un băț de alun în mâna dreaptă,
scoțând din când în rar
câte o mârliță de doi creițari
pe care o dădeați domnilor
în schimbul unui pachet de naționale
și mulțumiți pufăiați
între două înghițituri de monopol,
apoi o luați de la capăt
cu șoatărul cel de toate pițile.
Pe șanțul de la marginea zilei
vă aștepta o nespălată
pregătită să primească poșta
ca într-un vis de păcălit somnul.

Într-o pauză,
pe el l-au chemat clopotele Mariei Tereza,
a urcat în primul val
lângă o frunză rătăcită de muma pădure
și dus a fost.
Tu ai vândut barosul la fier vechi
cumpărând o papiotă cu ață macrameu
și o cutie cu bolduri
din dugheana cu mărunțișuri la preț redus
de lângă crâșma lui moș Þoiu
cu ele să veșnicești
lângă placa de marmoră a împăratului
la poalele căreia Dunărea are vad bun de cegă.

Aici, alți domni îmbrăcați în bluginsi
coboară din mașini lucsoase
să facă fotografii cu placa de marmoră
pe care le expun în expoziții cu vânzare
organizate în somtuoase săli de bal
unde-și luminează bezna de sub țeastă,
apoi comandă cantități uriașe de cegă
cu tot cu icrele lor negre
care scârțâie în dinți
ca balamalele uitate de unsoarea veacului trect.
Mărunțișul lor pentru trabucuri
în palmele tale striate de de plesnetul ploii
în cârdășie cu Gorneacul tăios
se metamorfozează în vis de prosperitate.
Te și vezi într-o barcă de pescar
pufăind naționalele cele de toată viața,
lângă holba cu monopolul cel de toate înghițiturile,
seara odihnindu-te în zâmbetul copiilor
ce-ți sar de gât: Tată ce ne-ai adus?
Până ce nevasta pune ciorba de urzici aburindă
pe masa de brad adormi în liniște.

Au venit bătrânii apelor în uniforme tinere
cu gândirea lor pelviană
și te-au exilat în gaura cu muscă
dându-ți dreptul la un juvelnic de plevușcă
și o desagă de chiștoace naționale
pe anul de durere.
Tu ștergi mâinile cleoase
de nădragii înflorați cu petece de culoarea curcubeului
până ce trupul tău devine duhoare de pește stricat
cu branhiile pătate de sânge,
și pufăi până ce întâlnești spiritul tău
anulându-vă reciproc
în bâzâitul muștelor, lângă uiaga cu monopol
pe valul grăbit înspre mare
cu vânt bun din pupa.