cândva, în dimineața lui Ilie,
cu Francis din Assisi și cu Nietzsche
bem o cafea și ascuțim trei brice,
să încrustăm un os, în dor și-n nemurire
un gând cu răsărit, o fugă și-o iubire

Ilie-și rândui, în fulger, rugă
când clipa se opri-n aici, în fugă:

ești de acord Mircea, dragule, să joci cu mine șah în contumacie?

Constanța, 20 iulie, 2008