Genunchii gemeni și-au mijit sărutul,
Prin palme cu durerea scufundată
În fire lungi care-și trădează lutul
Se scurge îndoiala sugrumată.

Izvorul meu năpăstuit de buze
S-a ridicat cu greu din nevoință
Nedumerit, să ceară, să acuze
Sau să strivească umbra de dorință.

Cu lacrimi false picur pe tămâie
Rătăcitor prin slalomuri impure
Îți cer ca pâinea pâine să rămână
Iertarea să se dea, nu să se fure.

Aruncă-ți aspra binecuvântare
Peste poporul de nebuni și vrăbii
Ca să primești în viața viitoare
Ofranda de salivă și de săbii.

Înveșmântat în ploi să uiți trădarea
Plătită cu un muc de lumânare
Peste pământ să cerni ușor iertarea
Ca o lumină ruptă din uitare.