În sufletul meu e primăvară
adusă de razele privirii tale,
câmpia-i cea crudă ascunde o floare -
Iubirea mea.
Stropită din zori cu amintiri
petalele ei îmi redau speranța
că nu m-ai uitat.
Cu nerăbdare mereu aștept
clipa când pot să ți-o dăruiesc,
nectarul mieros ușor să îi sorbi
până la adânci bătrâneți.
Mă mint ceas de ceas ca un copil,
ochii de geam nu îmi dezlipesc,
sălbatic ciulesc urechea la ușă
spre seară sperând să apari.
Doar noaptea în vis norocu-mi surâde,
din depărtare la ușă îmi bați
eu îți deschid, tu intri în casă,
în brațe te trec peste prag.
În noaptea mea albă nici un cuvânt
nu îndrăznesc să îți șoptesc,
să nu mă trezesc din dulcele somn
e tot ce-mi doresc.
Îngăduie-mi iubito doar să te sărut,
mâna prin părul tău să rătăcesc,
s-alunece apoi ușor spre gât,
că te iubesc să-ți spună ochii mei
și din ai tăi la fel să înțeleg.
Dar dimineața, prințesa mea,
joci rolul trist al Cenușăresei,
uitând să-ți pierzi din grabă pantoful
nu lași pernei un fir de păr.

Post-scriptum:

În sufletul meu e primăvară,
scrisoare de dragoste e,
destinatară de mult timp ești -
iubita mea ce n-ai lăsat adresă.