undeva în deșert
Dumnezeu s-a oprit din mers
poate zâmbește
sau e doar obosit
pe spatele său șerpuiesc
o mie de gorgone
împietrite-n mirază

de la o vreme devenise neatent
așa că oamenii se îndrăgosteau
pe furiș în anotimpuri nepotrivite
făceau dragoste numai în zile cu soț
femeile se lăsau devorate de canibali
își deschideau pulpele apoi brațele
ascunzând în pântec implozii

dacă ar fi fost muritor probabil
ar fi înviat un muc de țigară
l-ar fi poștit cu mine privind
cum mă aștepți prizonieră
aceluiași drum înfundat
inelul i-ar aluneca de pe deget
mi-ar atinge fruntea cu buzele
chemându-mă pe numele de bărbat
s-ar desprinde din mine
ca un fel de roșu în cădere

dacă te-aș întâlni Doamne
mi-ai povesti cum a fost prima ta zi
din ce parte a răsărit lumea
eu ti-aș spăla piciorul de urme
aș împărți femeia aceasta cu tine
până când gustul ei de sabie
ne-ar umple gura de sânge