tot așa mă trezesc
gura desfigurată de cuvinte
timpanul sudat de vocea lucidă
care mă antrenează pentru un sărut
cu moartea pe buze

atunci înțeleg
e infertil travaliul din creier
voi trece prin lumea acesta fără să îi absorb adevărul
cu creierul ăsta neputincios
burete aruncat în ocean


noaptea ard un cîmp de floarea soarelui
o listă de dorințe care nu mai încap în uriașul depozit de ființe
în care doar moartea și-a lăsat un loc
de bună ziua

noaptea ești soarele care visează în creierul meu

spune-mi că simți tensiunea asta cutremurul iminent lumea care vine peste lumea care trece
că îl
vezi și tu pe dumnezeu cum se clatină

spune-mi în timp ce amestecăm
ciocolată amară și lapte dulce
memoria noastră
în memoria lui