suntem deja la mijlocul zilelor noastre
orice plecare e de acum inutilă
ar fi precum o alergare în cerc
doar o eclipsă de memorie
ne-ar mai putea salva de aici

mai este până la capătul nopții
deocamdată rămânem niște câini utilitari
buni de condus orbii
pe străzi care nici măcar nu există
străzile unor orașe care nu există
orașele unor țări care nu există
țările unor lumi care există

să înoți cuminte în acvariul tău
să nu te împotrivești apei

totul e la fel de simplu ca prima lecție de pian
voiai să cânți partituri lungi complicate
nu să înveți notele muzicale
ori cânți ori taci
ai tăcut

ți-am mai spus
de oamenii care trăiesc nu îmi e frică
îmi e frică doar de oamenii care mor
ți-am mai spus
până la urmă voi reuși să învăț mersul pe ape


privit de la geamul mansardei
ecranul e întotdeauna
alb


ascultă poezia în lectura autoarei