o dată pe an
plec la capătul lumii
dincolo de arcul de triumf
înfipt în carnea moale
ca un sfîrc arămiu
acolo unde dorm cît e ziua de lungă
în solstițiul de iarnă

numele meu în altă parte
cum migrez eu
cu mîinile în carnea ta
pur și simplu
pasăre în scorbura sălciilor
adevărată rebeliune
în cea mai dulce alegorie

între cer și pămînt o patrie mică
o bucată de piele
ce visează întoarsă
pe partea ei de noapte

o dată pe an
dincolo de