nu
îmi amintesc de primul sărut
nu

de-a lungul lungului alunecă chipul
ascuțită frica țipă în gaura gurii
se adapă cu aer
in foșnet de celofan
miresme din frigiderul memoriei
semințe nuci praf

nu îmi amintesc de primul sărut
nu

răbdarea morții lasă urme
pe pereții vieții
pe gât umbrele
țipătului vin o dată cu puterea
de-a lungul lungului
stau cu toată memoria în tine
aud cu firul de păr

întind mâna să îmi tai unghiile până în carne


(buzele - melci obositi
s-au întors cu spatele)

am rămas un om fără copertă