Tu mi-ai ucis gazelele și cerbii
Iar îngerul mi l-ai sedat cu ger
Să doarmă-un ceas, de la pământ la cer
Simțind în carnea lui tăierea ierbii.

Mi-ai masacrat zambilele și crinii
I-ai aruncat în cele patru zări,
Nu mai există poduri și nici scări
Doar niște stânci drept piedică luminii.

Atâta neînțeles cine să scrie?
Păcatul ăsta sfânt de-a fi iubit
Un drum cu spini,păgân acoperit
De sărutări spălate-n apă vie....