nu fac parte dintre acei copii
rătăciți de guvernante și răsfățați de străini
semăn acum cu un grăjdar abia mișcându-se
printre rosturile lui
am surâsul celui care umblă
cu zahăr în pumni pentru cai
despre ceea ce toți știu cu exactitate
iconoclast
încă nu mă pronunț
ziua mi se chircește sub greutatea
unei decizii pe care o mai amân
doar pentru pumnul de zahăr
în coama lui albă
cum croitorul poartă cele mai rupte haine
îi vorbesc cu ultimele
cele mai rupte
și niciodată în pumnul meu cuvinte

ca patru lumânări picioarele lui
se topesc