Eu pornesc dinlăuntrul cuvintelor,
descriu în drum o traiectorie curbă, egală
cu lungimea de undă a dorințelor
planând neobosite prin lumea ideală.
Ca pe o rachetă exploratoare de noi spații,
cuvintele mă lansează spre planeta iubirii,
mă pierd însă uneori în sumbre perorații
și-amarul înfășoară corola amintirii.
De pe planeta iubirii, chem cuvintele să mă-ntrețină
cu lemn crud de vocale, cu lemn dur de consoane
și să ard, foc ce emite lumină
pentru îndrăgostiții asaltați de-ale iubirii toane.
Mă întorc după aceea înlăuntrul cuvintelor,
descriind aceeași traiectorie curbă, egală
cu lungimea de undă a dorințelor
planând neobosite prin lumea ideală.