Presimt că ai uitat de mult dragă făptură
Zilele roz când îmi găteai friptură
Și reacționeai cu exclamații-atente
La tona mea de complimente.
Pe-atunci era și vremea ca să mor
Descoperisem că și clorul
E ca și apa... incolor
Și-n vindecarea mea greoaie
Cu nopți pierdute prin spitale
Te prezentai la datorie
Cu un sărut și-un kil de portocale.
Râdeai de mine foarte des
Ba că mâncam pepeni cu știucă
Ba că-mi puneam lămâi în ness
Și erai cea mai rea din lume
Când iți spuneam pe-ntregul nume.
Îți înjurai părinții și aruncai vesela
Că-ți puseră și numele de Cerasela.
Eram, sau cel puțin așa credeai
Un critic aspru și corect
De-ai tăi pantofi, când mă-ntrebai
La modul serios ce cred
Și zău că nu te linișteai
Decat daca ziceam „superbi!”
Eu te duceam la bal mascat
Erai așa de bună dansatoare
Eu eram bun la bere și mâncat
Eu un țăran tu o fermecătoare
Presimt că ai uitat de mult dragă făptură
Zilele roze când te făceam să taci din gură.