Timpul șterge toate -
Iubiri, dureri, păcate,
Îți șterge toată viața,
Prin gând presărând ceața.

O iubire ce-a apus,
Gândul care ți-a impus
Să nu uiți de ea nicicând -
Te atinge alergând.

Un eșec în viața ta
Cu greu crezi că-l vei uita,
Însă timpul ce s-a scurs
Șterge lacrima-ți ce-a curs.

Un părinte de-ai pierdut,
Steaua lui când a căzut,
Sufletul care jelește -
Cine oare-l încălzește ?

- Timpul, cu a lui putere,
Îți aduce mângâiere;
Azi, te plângi și vrei să mori,
Mâine, poate vrei să zbori.

A uita e omenește,
Timpul chiar ne-o dovedește,
Căci ce-am fi de n-am uita ?
Nici nu-mi pot imagina!