tu nu mă poți iubi nici în duminica florilor
am o mică uzură la sânul drept
corbii îmi ciupesc ficatul cu ciocuri de cretă
așa cum erau eu întinsă în colțuri pe toată șoseaua

tu nu mă poți iubi
nici dacă aș fi o fată tânără nostimă și frumoasă
am pielea groasă și aspră și ochii bulbucați

după o perioadă de dispariție
vor ieși din mine tancuri-amfibii

tu nu mă poți iubi
chiar dacă țin în dinți o armă de foc
inima mea e lichida și se varsă în ulcioare de lut
după vreo două trei sticle de coniac
am căzut în dizgrație la petrecerea zeilor

tu nu mă poți iubi
în seara asta am să mă împușc în cap
la vederea sângelui te vei întoarce cu fața spre est
și te vei zbate de durere ca un gândac strâns în pumn
îți vei rupe cămașa și vei acoperi ochii încă deschiși
te vei lăsa în jos ca o frunză epileptică
se vor trage oceanele la mal și vor muri delfinii
eu pot să trag...





(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)