Pleată albă, boabă de mărgea
Din înalturi tu te nărui
Spre pământ, peste lume
De zbucium nebună!

In timpul grandiosului zbor
Visezi că vei fi apa cristalină de izvor.
Sau o mare, un ocean imens
Valsând în fața grandiosului Univers.

Dar cu un vaiet prelung, cazi cu durere
Topindu-te lent, rămâi fără putere.
Pe praful nisipului
După chemarea "Cuvântului"
Modelând dorința lutului.

Rămâi printre pietrile sfărâmate
Peste crestele albe, înspumate
Din zborul liber, gemând de durere,
Iar șoaptele se pierd în tăcere.

Aici, descoperi cuvântul "Iubire"
Și redai pământului, fărâma-mplinire
Și din cunună de lună
Din boltă senină
Redai "Curcubeului" luminile
Cu culorile, în toate splendorile.

Pleată albă, boabă de mărgea
Apă vie, unduioasă
Vibrând prin prelungi picături
Din înalturi, mereu, te revarsă
In adânc halucinant
Legenda drumul să-ți arate
Cu sclipiri de diamant!