Carnea mi s-a adâncit în suflet
Și-mi curge prin vene lavă sarcastic râzând
de praful din temple
când albul crinului se descompune sub mireasma grea.



Rama icoanei s-a spart sub apăsarea culorii
Și ochii cuminți s-au plecat
Să-i lase frunții cununa de spini.

Carnea mi s-a adâncit în suflet
Dar e prea limpede tăcerea
Ca să danseze sălbatic Dionysos pe cioburi de icoane
Și prea înecăcioasă cenușa din temple
Ca s-o stârnească prin urlete nebune.


Îmi explodase sângele în blasfemii
Dar tăcerea pietrelor,
a oaselor
și a templelor
Nu mi-a trimis decât ecoul.

Carnea mi s-a adâncit în suflet.