la un colț de stradă,
între banalul spital x și magazinul cu ciocolată,
trei păpuși au căzut dintr-un camion,
fără zgomot, fără durere,
s-au poticnit de asfaltul rece, înroșit de un pepene,
care se pierduse și el printre alte resturi de plastic-
păpușa unu, drăguță și îmbrăcată în verde,
s-a agățat de un trecător grăbit,
cuprins de tremurul spasmodic al oricărui om important,
și a coborât în stația cu leagăne galbene,
locul amintirilor unor copii-
păpușa doi, personalitate în formare,
și-a curățat hainele de nisip și praf,
și s-a uitat la primul automobil care parcase în fața magazinului cu ciocolată,
voi intra înăuntru, gândi ea repede,
grăbind pasul tăcut al picioarelor ei de câlți,
ca un mic acrobat sări pe geam,
strivită de hârtii de celofan,
acum avea unde să doarmă,
vis de copil frumos, neîntrerupt-
păpușa trei, gravă dar frumoasă,
gesticulă din cele trei degete de la mâini,
să cheme polițistul de vis-a-vis...
este imposibil ca o păpușă să stea în drum,
și să asculte tăcerea oamenilor!