când te gândești că toată ziua
soarele se iubește cu apa piatra cu zborul
șerpii Meduzei cu amintirea de a fi fost cosițe
coiful cavalerilor cu rugina vârfului de suliță
așadar când vezi că toate se iubesc
secundă de secundă zi de zi
îți vine să-ți iei toamna de-o aripă
și să dai cu ea de suflet până-i crapă ploile
și se fac în busuiocul răsărit după urechea stângă
a fiecărei fete care s-a crezut cel puțin o dată
în viața ei zână;
că nu mai auzim lucrurile pe care le auzeam
nu mai cântăm cântecele pe care le cântam
și prin urmare nici nu mai putem promite
lucruri de cele promise într-o doară
de străbunicul copiilor săi, lucruri ca tinerețe
fără de bătrânețe, ziua fără de noapte
și moartea fără de frică
da, nu mai putem promite nimic
și cu toate astea...