Ne retragem în noi
Ca doi zei-n lumină
De-atâta greu suntem goi
Și muncim într-o beznă

Care-aduce-n visare
Suferința molcomă
Ne-amintim și ne doare
O undă - azi - cam sodomă.

Am crezut într-a fi
Și continuăm să gândim
Că lăsăm în copii
Suflul greu - suferim...

După ani de-amintiri
De ecouri gingașe
Sâmbătă-i țintirim
De umbre - azi - uriașe.