Depresia îmi colinda prin coșmar,
Din ea se prelingea un lichid cu gust amar
Sorbit de gândurile înspăimântate de viziunea grotească,
Visele uscate au început să ardă ca o iască.

Înfricoșat m-am trezit din coșmar,
Afară fulgerele pictau pe cer arabescuri de var,
Am prins depresia și am înecat-o într-un pahar cu apă,
Spaima am smuls-o din mine și am pus-o în mapă.

Iubirea țipa violată de ură
Și șerpii i se încolăceau în gură,
Goală, i se vedeau prin pielea străvezie
Amanții cu minciuna lipită de buze ca o falsă poezie.

Un nebun alerga haotic printre idei,
Nebunia- mamă își trimitea turma de purandei
Să cerșească în fața unei biserici construite în sine,
Au devastat sufletul și i-au spart vitraliile fine.

M-am întâlnit în somn cu acel nebun,
Se stabilise prin pădurea de gânduri într-un cătun,
Avea frisoane și a dat foc la câteva gânduri,
Încă mai locuiește în mintea mea când scriu aceste rânduri.