întâia dată ți-am simțit cântecul,
fără sunet, fără culoare, miros, doar
o pipăială plăcută,
ca și cum ți-ai fi dezbrăcat,
deodată,
pielea caldă peste mine...
pulsând, pulsând în gerul material,
ți-am simțit cântecul, mantie de
carne învăluindu-mă
ca o cușcă...

cu ochii în lacrimi
ți-am simțit cântecul și
întâia dată m-am simțit singur
în noaptea hiperboreană din pântec.