În viață am avut un crez,
Să n-am nimic să-mi reproșez,
Da-mi stă pe suflet, astăzi, iată,
O educație ratată.

Vă rog să nu mă acuzați,
Am doi băieți realizați,
ÃŽn fotbal, unul este mare,
Iar altu-n imobiliare.

Însă cu fata-am dat-o-n bară,
A fost mereu o tocilară,
O mai certam, sperând că-i trece,
Dar ea venea mereu cu zece.

Un anturaj nepotrivit
A-ncurajat-o la citit.
În grup, în loc de discoteci,
Tot colindau biblioteci.

I-am spus cât am putut de des
Să-și urmăreasc-un interes,
Căci totu-n viață stă-n avere,
Dacă ai bani ai și putere.

Dar nu m-a ascultat deloc,
Așa e ea, făr’ de noroc,
A terminat o facultate,
Apoi vreo două doctorate.

Nu pot să o compar cu frații,
Nu are bani și nici relații,
În lumea bună n-o s-apară,
I-o biată universitară.

Și n-are fata nici tupeu,
S-o schimb acum e tare greu,
Ba chiar mai rău – ireparabil,
De cărți, bolnavă-i incurabil.

Deci ascultați-mă cu toții,
Supravegheați-vă nepoții,
Plăcerea de citit și scris
E un microb, trebui’ ucis.

La școală, la sfârșit de an
Apare marele dușman,
Luptați cu el, făr’ nicio fiță,
E infernala coroniță !