Ce-i timpul?
Cine va fi el să tremur,
Când toată oastea de decenii a murit
Pe cruce, agățate-n vânt vecernii
Hotarul dintre ieri și mâine-i ruginit.
În locul unde timpul nu-i stăpân
Doar spațiul se întinde-n trei cărări
si crucea punctului se pierde-n patru zări
În locul unde timpul nu-i stăpân.
Ce-i spațiul oare?
Fi-va el trecut în catastif?
Desfășurată e lumina ce n-apune
Iar de-i aduni cărările din lume
doar timpu-ți spune de s-a mai rostogolit o zi.
În locul unde spațiu nu-i și nu-i nici timp
Þi-as spune ce-i, dar milă mi-e de tine
Repere în oglindă fără cui
ce nu reflectă nici o adiere.
De mă arăt în lumea-n care timpul
împarte zile si decenii fără rost
Mi-e spațiul plin de simțăminte
iar pași-mi pribegesc
că nu am adăpost.
Când mă retrag le iau din lume
și le închid în punctul ce n-a fost
un nou big-bang așteaptă-n adormire
Să dau iar timpului și spațiului un rost.
Mai crezi că poți vorbi de amintiri
Când n-ai repere ci doar amăgiri?