Prietene ce stai prea des în jurul mesei
(eșafod trosnind a scânduri de sicriu)
Sacrifici zi de zi un înger ageamiu
Ce-a copt în dopul sticlei nefiresc de vesel.



Mereu îmi amintești ce ieftin e azi unul
Luat cu împrumut din vre-o chilie
Dar eu l-am ridicat pe-al meu cu unghii
(căci n-am avut mistrie)
Să-ți rupi în el cuțitul când ai să mă înjunghii.
Străjer de cărămidă din vatra părintească
Ce-mi calcă umbra necerând simbrie,
Mi-am zidit trupul în el și l-am lăsat să crească
Și stau de-atunci acolo fără vre-o chirie.