dacă aș ști că nu-mi ești
m-aș agăța cu disperare de fusta vreunei femei
despre care aș spune că e mama
aici în viață
m-ar târî prin praf și nu m-aș lăsa de ea
ca un câine abandonat pe străzi, vagabond
m-aș agăța de brațul unei bătrâne
zicând că e bunica
sau de alura vreunui băiat de vârsta
fratelui meu din pământ
a familiei mele care zace în humă
ori m-aș sinucide

dar tu îmi ești
și nu știu dacă ar trebui să mă bucur
de viața aceasta în care îți sunt doar o umbră
pe care o știi acolo, aproape
în capătul tău de pământ și că te mângâi
cu trupul meu descărnat de pe suflet te mângâi
așa cum pot, și eu