îmi închipui că astăzi nu sunt aici nu vorbesc eu

am trăit printre străini ca o fetiță cu umbre pe mâini
am spus toate cuvintele care se puteau spune
fără vanitate fără înverșunare
am purtat o inimă nocturnă din care iubeam
până când un vis îmi arăta sfârșitul
și atunci plecam cu multă migală

în corpul plin de scorțișoară și mentă nu am strâns
niciun exces nicio dezolare
doar câteva parfumuri de viață-și-moarte

am scris atât cât am putut ieși din carnea asta sălbatică
și căutătoare de lumină
cu pleoapele închise am scris cu prudență
să pot fi citită fără deformări definitive
am scris mai ales pentru cei adormiți pe clavicula mea
am dorit să îi pot trezi măcar o dată
când Dumnezeu pășea cu stângul prin destinul lor

nu am ales să mă nasc am fost crispată închisă
am iubit însă aerul marea și numele lucrurilor
m-am înălțat între două rătăciri prelungi
- părinții mei cu zile părinții mei cu nopți -

dacă mi-ar fi vreodată atât de greu să trăiesc
aș lua în brațe deșertul dar tot nu aș vrea o altă biografie