Trăiam în pașii tăi ce te-au adus la mine
Visam prin ochii tăi
o bucurie ce avea sa vină,
o bucurie ca respiri un aer prețios
care îți numără secundele de dăruire infinită,
o dăruire ca ofrandă adusă nemuririi
pe care o semnezi prin urmele pe care le lași.

"Sunt al nimănui, sufletul meu e pe drum" mi-ai spus,
"iubesc femeia-mi din cale si uit să mă iubesc,
mi-e foame de mine" îmi strigi
răvășit de risipirea celulelor de iubire din tine
într-un spațiu limitat de suflete

Mi-am înfrânat șoaptele
dintr-o vină a iubirii
să nu-ți spun că ești al meu
acum, aici și pentru totdeauna
și că mă topesc dupa buza ta superioară
când îmi spui ca mă dorești.
Îmi ești însă eu nu, colindător și colecționar de sentimente ce ești pentru întregirea-ți,
femeia altuia voi fi
până ce te voi culege strop cu strop din drumurile mele.